Diabetul de tip 2 este o boală de natură cronică datorată funcționării defectuoase a insulinei, hormonul produs de pancreas care transportă glucoza către celule.
Ce este diabetul de tip 2?
Diabetul de tip 2 este o afecțiune cronică ce are ca rezultat niveluri de glucoză în sânge mai mari decât cele normale. Aceasta se datorează unor disfuncții care implică insulina, hormonul produs de celulele pancreasului, care este responsabil pentru transportul zaharurilor din sânge către celule pentru a fi transformate în energie.
Nouă din zece pacienți diabetici au această formă de diabet, cunoscută și sub numele de diabet la adulți, deoarece, spre deosebire de diabetul de tip 1, afectează cu precădere persoanele cu vârsta de peste 40 de ani.
Incidența în comparație cu populația generală este de 5%, adică aproximativ trei milioane de persoane. Aceasta este, totuși, o estimare aproximativă implicită, deoarece se crede că există aproximativ un milion de persoane în plus care au deja diabet, dar nu știu încă acest lucru.
Diabetul de tip 2, la fel ca toate celelalte boli de natură cronică, poate provoca, dacă nu este tratat corespunzător, și complicații grave care pot implica, în acest caz, sistemul cardiovascular, ochii, rinichii și nervii.
De fapt, pacienții diabetici sunt de cinci ori mai predispuși decât persoanele sănătoase să dezvolte boli cardiovasculare, cum ar fi accidentul vascular cerebral, de exemplu.
Insuficiența renală sau amputarea membrelor inferioare sunt alte posibile consecințe grave ale diabetului.
Care sunt posibilele cauze?
Așa cum am menționat, diabetul de tip 2 se datorează unor modificări în funcționarea insulinei. Se vorbește, de fapt, de sensibilitate redusă la insulină sau de rezistență la insulină pentru a descrie incapacitatea celulelor de a răspunde în mod adecvat la acest hormon.
Insulina, de fapt, are rolul de a transporta glucoza din sânge către celule, pentru ca aceasta să fie transformată în energie care să fie utilizată pentru funcționarea acestora.
La pacienții diabetici, insulina nu funcționează corespunzător, provocând o acumulare de glucoză în sânge mai mare decât în mod normal, o afecțiune cunoscută sub numele de hiperglicemie.
La baza funcționării anormale a insulinei se află o serie de factori de risc care cresc probabilitatea de a dezvolta boala.
În primul rând, aspectul legat de vârstă: persoanele de peste 40 de ani sunt mai predispuse la apariția diabetului de tip 2.
Apoi, există componenta ereditară: faptul de a avea o rudă apropiată care este bolnavă poate crește probabilitatea de a dezvolta diabet. Cu cât ruda este mai apropiată, cu atât mai mare este riscul de a o dezvolta.
În cele din urmă, stilul de viață este, de asemenea, crucial, deoarece persoanele supraponderale sau obeze pot ajunge să se îmbolnăvească pe termen lung. Țesutul adipos, de fapt, eliberează substanțe care sunt capabile să aibă un impact atât asupra metabolismului, cât și asupra sistemului cardiovascular.
Simptomele diabetului de tip 2
Pentru a diagnostica diabetul de tip 2 prin intermediul unui examen obiectiv, există o serie de manifestări simptomatice tipice bolii, care apar în majoritatea cazurilor de diabet.
În cazul diabetului de tip 2, bolnavul poate avea o nevoie frecventă de a bea și, în consecință, de a urina, în special în timpul orelor de noapte.
Pacienții diabetici resimt, în general, o senzație de oboseală și o pierdere inexplicabilă a poftei de mâncare.
De asemenea, pot apărea și alte simptome, cum ar fi mâncărimi la nivelul organelor genitale, iar femeile, în special, pot dezvolta afte, cunoscute și sub numele de „afte”.
La pacienții cu diabet zaharat de tip 2, rănile sau tăieturile au tendința de a se vindeca mai greu decât la persoanele sănătoase. În cele din urmă, vederea poate fi încețoșată.
Manifestările simptomatice ale diabetului nu sunt întotdeauna suficiente pentru a pune un diagnostic. Dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, ele sunt neclare și discrete, astfel încât diagnosticul poate fi pus foarte târziu, chiar la ani de zile după debutul efectiv al bolii.
Mai frecvent, de fapt, este cazul în care persoana descoperă că are diabet în urma unor controale de rutină, cum ar fi analizele de sânge.
Cu toate acestea, rămâne crucială diagnosticarea cât mai precoce a diabetului, pentru a interveni la timp și a evita eventualele complicații ale bolii.
Cum se diagnostichează diabetul?
După cum am menționat, diabetul poate fi diagnosticat prin rezultatele analizelor de sânge și, în special, prin măsurarea glicemiei, adică a concentrației de glucoză din sânge.
De asemenea, se pot prescrie teste de urină, deoarece, atunci când glicemia se situează în jurul sau peste 180 de miligrame pe decilitru, glucoza poate fi detectată și în urină, după ce a trecut prin filtrul renal.
La persoanele sănătoase, după opt ore de post, glicemia se situează de obicei sub 100 mg/dl. Diabetul este diagnosticat atunci când glicemia este peste 126 mg/dl de cel puțin două ori sau peste 200 după administrarea de glucoză, așa cum este cazul în testul curbei de sarcină.
Acest din urmă test este un alt test care este folosit pentru a diagnostica diabetul.
Acesta se efectuează în mai multe etape, dintre care prima constă într-o probă de sânge pentru măsurarea glicemiei la post. În continuare, pacientului i se administrează o soluție care conține 75 de grame de glucoză, în conformitate cu orientările Organizației Mondiale a Sănătății. La două ore după administrarea glucozei, se ia o altă probă de sânge pentru a măsura din nou glicemia.
În acest caz, se vorbește de glicemie alterată la post cu valori între 110 și 126 mg/dl și de toleranță alterată la glucoză cu valori peste 140 și sub 200 mg/dl la două ore după administrarea de glucoză.
În fine, printre analizele de sânge prescrise pentru diagnosticarea diabetului, există un test cunoscut sub numele de testul hemoglobinei glicate, care măsoară concentrația de glucoză plasmatică pe termen lung. Diagnosticul este confirmat atunci când valoarea acestui analit depășește 6,5%.
Care este diferența dintre diabetul de tip 1 și cel de tip 2?
Principala diferență între cele două forme de diabet se referă la natura autoimună a diabetului de tip 1, în care sistemul imunitar atacă și distruge din greșeală celulele beta din pancreas, responsabile de producerea de insulină.
Diabetul este o boală care, în ambele tipuri în care se poate dezvolta, are ca rezultat niveluri de glucoză în sânge mai mari decât cele normale, o afecțiune cunoscută sub numele de hiperglicemie.
În timp ce în cazul tipului 1 aceasta se datorează unui deficit de insulină, în cazul tipului 2 cauza constă în funcționarea defectuoasă a acesteia.
Diabetul de tip 2, așadar, este tipic pentru vârsta adultă și tinde să afecteze persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, spre deosebire de tipul 1, care este mai frecvent în rândul tinerilor.
Incidența diabetului de tip 2 în populația generală este mult mai mare decât cea a diabetului de tip 1: 5% față de 0,5%.
În rândul pacienților cu diabet, nouă din zece au diabet de tip 2, în timp ce restul de 10% au dezvoltat tipul 1.
Cum se tratează diabetul de tip 2?
Înainte de a aprofunda diferitele tipuri de tratament, trebuie precizat că diabetul nu poate fi vindecat. Prin urmare, tratamentul are ca scop intervenția asupra simptomelor, menținerea nivelului de zahăr din sânge în valori normale și evitarea posibilelor complicații ale bolii.
Pentru a atinge acest obiectiv, se pot efectua tratamente farmacologice sau se pot adopta schimbări în stilul de viață și în alimentație, prin exerciții fizice regulate și o dietă echilibrată și corectă.